Kinetoteropie
Kinetoterapie, ortografiată și chinetoterapie, denumită și chineziterapie sau kinetologie medicală este un tip de gimnastică medicală, care înseamnă, etimologic, terapia prin mișcare. Se folosește pentru recuperare medicală și constă, pe lângă efectuarea unor exerciții, într-un ansamblu de tehnici și metode aplicate în funcție de fiecare persoană și afecțiunea pe care o prezintă.Kinetoterapia face parte din medicină fizică și studiază mecanismele neuromusculare și articulare care îi asigură omului activitățile motrice normale. Are la bază mișcarea efectuată prin programe de recuperare medicală bine structurate, ce au ca scop refacerea unor funcții diminuate.
Programele de kinetoterapie sunt special concepute ținând cont de constituția pacientului, vârsta, afecțiunea pe care o are, tipul de activitate pe care îl desfășoară, stadiul de evoluție a bolii, existența altor afecțiuni. În cadrul programelor fiecare pacient este abordat individual, beneficiază de supraveghere specializată din partea unui kinetoterapeut.
sursa: wikipedia.org
Logopedie
Multe afecțiuni, printre care și paralizia cerebrală, autismul, pierderea auzului sau întârzierile de dezvoltare, pot provoca dificultăți în dezvoltarea vorbirii și limbajului.
Este posibil ca unii copii să nu înțeleagă limba, pe când alții să o înțeleagă dar să nu poată comunica în mod eficient din cauza dificultăților de vorbire. În plus, uneori, copiii se confruntă cu provocări în acest sens și în alte ramuri ale comunicării, cum ar fi gesturile mâinilor și expresiile faciale.
O sesiune de logopedie, însă, poate fi tratamentul care aduce o îmbunătățire și, de ce nu, o rezolvare a problemelor mai sus menționate. De ce poate aduce, în unele cazuri, doar o îmbunătățire? Pentru că rezultatul pozitiv depinde foarte mult și de pacient, nu doar de logoped. Doar în urma unei colaborări eficiente între cei doi se pot atinge obiectivele propuse.
sursa: www.clinicaoananicolau.ro
Vojta
Mişcarea reflexă sau locomoţia reflexă este activată din cele trei poziţii de bază: decubit ventral, decubit dorsal şi decubit lateral. Pentru declanşarea modelelor de mişcare sunt la dispoziţie zece zone-descrise de Vojta-situate pe trunchi cât şi pe braţe şi picioare. Prin combinarea diferitelor zone şi alternanţa dintre presiune şi tracţiune, sunt activate cele două modele de mişcare-rostogolirea reflexă şi târârea reflexă. Un rol important îl joacă de asemenea unghiurile în care stau extremităţile şi aşa numitele rezistenţe. În acest sens terapeutul opune o rezistenţă desfăşurării modelelor parţiale ale modelului de mişcare respectiv. Aşa, spre exemplu, este frânată şi ţinută tendinţa de rotaţie a capului la târârea reflexă. Musculatura din regiunea părţii capului care este „frânată“ dezvoltă ca urmare o accentuare a tensiunii musculare, fără însă a se scurta mai mult(izometrie). Dar concomitent sunt accentuate şi activităţile musculare ale segmentelor corporale mai îndepărtate(abdomen, spate, braţe, picioare).
sursa: https://www.vojta.com
